


Ce mult se poate schimba viata unui om intr-o perioada de timp relativ scurta, dupa ce o perioada de timp totul a fost parca la fel…sau cel putin traiai intr-o oarecare rutina…intr-o zi totul se schimba…ce intervine? Ce se intampla cu tine? Cu sufletul tau? Cu viata ta? Oare renasti dintr o cenusa ca pasarea Phoenix? Eram pe marginea prapastiei, vedeam cum cad….simteam durerea…..o acceptam…si dintr-o data…poate cand apogeul a fost atins totul s-a schimbat. Credinta…licarirea slaba din sufletul meu a facut diferenta….a inceput sa creasca din ce in ce mai tare si totul, totul! s-a schimbat….am inceput sa simt ca traiesc…in fiecare zi totul era schimbat….totul era uimitor….totul era nou….intr un fel la fel…cum totusi nu fusese niciodata…si totul a renascut….si aceasta mare schimbare a facut unele modificari care poate ca sunt firesti…se incheie un capitol si incepe un altul. Un nou inceput, mult mai matur, mult mai plin de speranta, mult mai puternic, pentru ca inglobeaza tot ce fost in trecut, toate experientele si toate lucrurile care candva au durut azi se vindeca. Pentru ca am trecut peste ele, pentru ca azi le inteleg, le accept si mi le asum. Fac parte din mine orice as face.
Vreau sa fac pasul spre urmatorul stagiu. Vreau sa merg inainte si vreau sa pastrez valorile care m-au facut ceea ce sunt astazi. Reprezint suma tuturor experientelor prin care am trecut….cu bune si rele…
Ura, mandria si egoismul sunt creatii mentale. Toate acestea sunt produsele necunoasterii, ale ignorantei. Ele nu pot rezista in fata iubirii pure. Ura aduce cu ea tot ura. Iubirea aduce in schimb iubire. Frica da nastere fricii. Aceasta este o lege cosmica imuabila (este legea rezonantei). Este o tendinta naturala a iubirii, a puterii lui Dumnezeu sa guverneze pe acest Pamant, cucerind toate fortele urii si ale necuratului.
A fi in afara iubirii inseamna, practic, a fi in afara vietii. Cine a incetat sa mai iubeasca, acela a si murit deja.
Legendele Dochiei ne introduc in atmosfera specifica unui sat romanesc cu economie pastorala. Conform legendei, la sfarsitul lunii februarie Baba Dochia isi trimite nora in padure sa culeaga fragi. Nora se intalneste cu un mosneag care o sfatuieste sa mearga intr-o valcea apropiata unde sunt fragi copti. Vazand fragii copti, Dochia crede ca a venit primavara si, ca urmare, poate urca cu oile la munte. Imbraca totusi 9 cojoace si porneste la drum. Dupa ce pleaca de acasa incepe o ploaie care dureaza 9 zile si 9 nopti. Ingreunandu-i-se cojoacele in spate, Dochia le dezbraca si ramane in iie. In alte legende, Dochia se dezbraca de cojoace din cauza caldurii. In a 9-a zi, lasandu-se un ger puternic, baba Dochia ingheata impreuna cu oile sale, devenind stane de piatra.
Zilele urcusului, echivalente cu numarul cojoacelor, reprezinta durata ciclului de renovare a timpului, iar moartea Dochiei, in ziua de 9 Martie se considera hotar intre anotimpul friguros si cel calduros.
In prezent se cunosc aproximativ saptezeci de specii de delfini, diferite ca forma si dimensiuni, numar de dinti, culoare, prezenta inotatoarei dorsale, formele mai des intalnite fiind delfinul comun (Delphinus Delphis), delfinul mare (Tursiops Truncatus) si marsuinul (Phocaena Phocaena), specii raspandite si in Marea Neagra, dar in numar tot mai mic.
In stomacul unor delfini s-au gasit pietre de diferite marimi, bucati de lemn, de sticla, cizme, pantofi, obiecte care se pare ca ar fi necesare in farimitarea hranei.
Delfinii aud foarte bine, de la sunetele obisnuite, cu frecvente mici, pana la sunete cu frecvente foarte inalte.
Ei sunt, totodata, neitrecuti inotatori si scufundatori, depasind cu usurinta viteza de treizecisicinci-cincizeci km/ora (Orcinus Orca), iar delfinii mari realizeaza adevarate performante; salturi de pana la 5-6 m inaltime si aproape 10 m lungime.
De remarcat si faptul ca delfinii dresati pot cobori in adancuri pana la 300 de metri si chiar mai mult.
Delfinilor le place muzica, dovada ca ei se pot dresa cu usurinta in delfinarii si folositi la circuri. Adeseori, aceste animale inteligente reusesc sa reproduca bine vocea si chiar cuvintele dresorului.
Auzul fin al delfinilor se explica prin aceea, ca ei sesizeaza undele sonore nu numai cu organul lor acustic, dar si cu tot corpul, mai cu seama cu pielea de pe cap.
Delfinii se numara printre cele mai inteligente animale, unele specii avand raportul dintre masa creierului si masa corpului la fel cu cel al oamenilor. Inca de la inceputurile navigatiei, au fost subiect de arta, literatura, si mit.
Cel mai rapid inotator uman, poate inota cu o viteza de 10 km/ora. Delfinul poate inota cu o viteza de 60 de km/ora. Daca inoti langa un delfin si incepi sa te scufunzi, el intotdeauna te va impinge la suprafata.
Gura delfinului este plina de colti ascutiti 12-200 si nu-si pierde nici unul in timpul vietii. Delfinii dorm cu un ochi deschis. Isi pot misca ochii in mod separat, uitandu-se cu unul intr-o directie si cu celalalt in alta directie.
SA IncercAm, cu Steve
1. Sa legi un prieten ( am stii noi pe cine), sa-l pui pe bancheta din spate si sa te plimbi prin oras pana te opreste politia.
2. Reincarcati automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizata timp de trei saptamani. Cand toata lumea va fi depasit dependenta de cafea, schimbati-le cafeaua cu ESPRESSO.
3. Daca scoateti bani la ghiseul bancii la rubrica « scopul folosirii banilor » scrieti « pentru marijuana ».
4. Cand sunteti pe un coridor, sariti in loc sa mergeti. Apoi incercati sa numarati cate persoane se uita la voi crucis!
5. Daca sunteti la restaurant si vreti sa comandati ceva, cereti « apa plata dietetica ».
6. Sunati-va prietenii cu cinci zile înainte sa mergeti la o petrecere si spuneti-le ca nu veti putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.
7. La farmacie, cumparati o cutie de prezervative si dupa aia întrebati farmacistul unde este cabina de proba!
8. Daca aveti copii, la masa de seara spuneti-le ca din cauza recesiunii va trebui sa renuntati la ei!
9. Incearca sa nu vorbesti despre pinguini. Azi. Deloc. Nici un cuvant.
10. I am bored again:))
Practic este vorba despre respectarea celor trei opturi: opt ore de muncă activă, opt ore de odihnă tot activă şi opt ore de somn.
Actul I
Tabloul I
“În sala de audienţe a palatului lui Riccardo, un grup de demnitari aşteaptă cu nerăbdare sosirea guvernatorului. Făcîndu-şi apariţia, Riccardo salută cu prietenie asistenţa. Printre cei care aşteaptă audienţă la contele de Warvick se găsesc şi adversarii lui Riccardo, necunoscuţi de el, Samuel şi Tom. Pajul Oscar îi prezintă contelui lista invitaţilor care vor lua parte la balul mascat de a doua zi. Riccardo este încîntat de faptul, că printre invitaţi va fi şi Amelia. Contele este îndrăgostit de Amelia – soţia lui Renato, secretarul şi în acelaşi timp prietenul său credincios.
Contele este anunţat de sosirea judecătorului principal, care cere semnarea ordinului de izgonire din oraş a bătrânei vrăjitoare Ulrika. Pajul Oscar însă, îi ia apărarea. Pentru a se convinge personal de darul ei vrăjitoresc, Riccardo hotărăşte să-i facă o vizită bătrînei, deghizîndu-se în haine de pescar.
Tabloul II
Văgăuna vrăjitoarei. În faţa unei mulţimi de curioşi, Ulrika îl invocă pe Lucifer. În mulţime se află şi Riccardo deghizat în pescar. Marinarul Silvano, dornic să-şi cunoască soarta, o roagă pe vrăjitoare să-i prezică viitorul. Ulrika îi spune că în curînd va fi avansat în grad şi va primi mulţi bani. Riccardo, care a auzit profeţia, scrie în grabă pe un pergament ordinul de avansare şi-l strecoară neobservat în buzunarul marinarului, adăugînd şi o pungă cu aur. Prezicerea vrăjitoarei s-a împlinit întocmai. Un lacheu o anunţă pe Ulrika că va primi în curînd vizita stăpînei lui, o doamnă din înalta societate. Mulţimea se retrage, cu excepţia lui Riccardo, care l-a recunoscut pe servitorul Ameliei. Ascuns într-un ungher întunecos, el aude vocea iubitei cerîndu-i vrăjitoarei o băutură care să o facă să uite dragostea pe care i-o poartă lui Riccardo. O asemenea băutură nu poate fi însă preparată decît dintr-o buruiană ce trebuie culeasă la miezul nopţii de la picioarele unei spînzurători. După plecarea Ameliei, în peşteră îşi fac apariţia demnitarii lui Riccardo. Fără a-şi îndepărta masca, guvernatorul îi întinde palma vrăjitoarei pentru a-i citi destinul. Ulrika refuză mai întîi, dar apoi, la insistenţele lui Riccardo, îi prezice o moarte apropiată provocată de un prieten, acela căruia îi va stînge primul mîna. Apare Renato, care îl salută pe Riccardo şi necunoscînd prezicerea, îi strînge mîna. Între timp Silvano, recunoscîndu-l pe guvernator, adună poporul care, stăpînit de bucuria vederii acestuia în mijlocul lor, îl aclamă.
Actul II
Tabloul III
O cîmpie pustie la marginea oraşului. Tremurînd de groază, Amelia a venit să culeagă iarba magică ce creşte la piciorul spînzurătorii. Deodată, Amelia zăreşte în umbră o formă omenească. Nu e o fantomă, aşa cum crede la început, ci Riccardo care-i mărturiseşte dragostea sa. Cei doi îndrăgostiţi sunt întrerupţi de apariţia lui Renato, care a alergat într-un suflet să-şi avertizeze prietenul că e urmărit de conspiratorii care-i doresc moartea. Va trebui să se întoarcă în cea mai mare grabă la palat. Riccardo acceptă, rugîndu-şi însă prietenul să o însoţească pînă la porţile oraşului pe misterioasa necunoscută care e de faţă, fără a încerca să afle cine e ea. Căpătînd promisiunea lui Renato, Riccardo se îndepărtează. Grupul conspiratorilor conduşi de Sam şi Tom apare din urmă. Furioşi că au scăpat prada din mînă ei doresc să afle identitatea femeii cu care guvernatorul s-a întîlnit la miez de noapte. Cu toată împotrivirea lui Renato, Amelia este descoperită. Crezîndu-se înşelat, cuprins de ură şi mînie, Renato se alătură conspiratorilor.
Actul III
Tabloul IV
Cabinetul de lucru al lui Renato. Amelia încearcă cu disperare să-şi convingă soţul de nevinovăţia sa. Neînduplecat, Renato e decis să înece în sînge jignirea care i-a fost adusă. Resemnată, Amelia îl roagă să-i îngăduie o ultimă revedere cu fiul ei. Impresionat, Renato acceptă. Rămas singur, mînia i se potoleşte; o va ierta pe Amelia, dar cel care i-a tulburat liniştea va muri. Pentru a-i convinge pe Sam şi Tom, sosiţi în grabă, de hotărîrea pe care a luat-o, Renato arde în faţa lor raportul în care îi denunţa pe trădători. Numele celor trei este scris apoi pe trei bucăţi de hîrtie şi introdus într-o urnă. Amelia este obligată să tragă cu mîna ei din urnă numele celui desemnat să-l ucidă pe Riccardo. Cel ales este Renato. Pajul Oscar aduce lui Renato invitaţiile pentru balul mascat, care va fi ultima petrecere a lui Riccardo.
Tabloul V
În apartamentele particulare ale guvernatorului, Riccardo sfîrşeşte de redactat actul prin care a hotărît expatrierea lui Renato şi a Ameliei. Astfel va lua sfîrşit lupat continuă între dragoste şi datorie. Oscar îi înmînează guvernatorului o scrisoare de la o necunoscută. Cea care îi scrise, nu era nimeni alta decît Amelia. Tînăra femeie îl imploră să nu se arate la balul unde îl aşteaptă moartea. Rîndurile ei rîvnesc şi mai mult dorinţa lui Riccardo de a o revedea.
Tabloul VI
La bal, ascunşi în mulţimea care petrece fără grijă, Renato, Sam şi Tom, aşteaptă cu nerăbdare sosirea guvernatorului. Oscar le descrie cu naivitate costumul stăpînului său. Riccardo nu întîrzie să sosească. Amelia, întîmpinîndu-l, îl roagă cu lacrimi în ochi să părăsească de îndată balul. Riccardo îi comunică Ameliei hotărîrea lui: a doua zi, va pleca cu soţul ei în Anglia. Luîndu-şi rîmas bun, cei doi îndrăgostiţi se aruncă unul în braţele celuilalt. Renato, care urmărise scena, îl loveşte de moarte pe cel căruia îi fusese odinioară atît de credincios. Cu ultimele puteri, Riccardo ordonă gărzilor să-l elibereze pe Renato, asigurîndu-l încă o dată de nevinovăţia Ameliei. Riccardo îşi dă sufletul, iertîndu-i pe toţi cei care i-au dorit răul”1.
1 Constantinescu, G., Caraman-Fotea, D. Ghid de operă. – Bucureşti, 1971.