Bal Mascat, Giuseppe Verdi

Actul I
Tabloul I

“În sala de audienţe a palatului lui Riccardo, un grup de demnitari aşteaptă cu nerăbdare sosirea guvernatorului. Făcîndu-şi apariţia, Riccardo salută cu prietenie asistenţa. Printre cei care aşteaptă audienţă la contele de Warvick se găsesc şi adversarii lui Riccardo, necunoscuţi de el, Samuel şi Tom. Pajul Oscar îi prezintă contelui lista invitaţilor care vor lua parte la balul mascat de a doua zi. Riccardo este încîntat de faptul, că printre invitaţi va fi şi Amelia. Contele este îndrăgostit de Amelia – soţia lui Renato, secretarul şi în acelaşi timp prietenul său credincios.
Contele este anunţat de sosirea judecătorului principal, care cere semnarea ordinului de izgonire din oraş a bătrânei vrăjitoare Ulrika. Pajul Oscar însă, îi ia apărarea. Pentru a se convinge personal de darul ei vrăjitoresc, Riccardo hotărăşte să-i facă o vizită bătrînei, deghizîndu-se în haine de pescar.

Tabloul II

Văgăuna vrăjitoarei. În faţa unei mulţimi de curioşi, Ulrika îl invocă pe Lucifer. În mulţime se află şi Riccardo deghizat în pescar. Marinarul Silvano, dornic să-şi cunoască soarta, o roagă pe vrăjitoare să-i prezică viitorul. Ulrika îi spune că în curînd va fi avansat în grad şi va primi mulţi bani. Riccardo, care a auzit profeţia, scrie în grabă pe un pergament ordinul de avansare şi-l strecoară neobservat în buzunarul marinarului, adăugînd şi o pungă cu aur. Prezicerea vrăjitoarei s-a împlinit întocmai. Un lacheu o anunţă pe Ulrika că va primi în curînd vizita stăpînei lui, o doamnă din înalta societate. Mulţimea se retrage, cu excepţia lui Riccardo, care l-a recunoscut pe servitorul Ameliei. Ascuns într-un ungher întunecos, el aude vocea iubitei cerîndu-i vrăjitoarei o băutură care să o facă să uite dragostea pe care i-o poartă lui Riccardo. O asemenea băutură nu poate fi însă preparată decît dintr-o buruiană ce trebuie culeasă la miezul nopţii de la picioarele unei spînzurători. După plecarea Ameliei, în peşteră îşi fac apariţia demnitarii lui Riccardo. Fără a-şi îndepărta masca, guvernatorul îi întinde palma vrăjitoarei pentru a-i citi destinul. Ulrika refuză mai întîi, dar apoi, la insistenţele lui Riccardo, îi prezice o moarte apropiată provocată de un prieten, acela căruia îi va stînge primul mîna. Apare Renato, care îl salută pe Riccardo şi necunoscînd prezicerea, îi strînge mîna. Între timp Silvano, recunoscîndu-l pe guvernator, adună poporul care, stăpînit de bucuria vederii acestuia în mijlocul lor, îl aclamă.

Actul II
Tabloul III

O cîmpie pustie la marginea oraşului. Tremurînd de groază, Amelia a venit să culeagă iarba magică ce creşte la piciorul spînzurătorii. Deodată, Amelia zăreşte în umbră o formă omenească. Nu e o fantomă, aşa cum crede la început, ci Riccardo care-i mărturiseşte dragostea sa. Cei doi îndrăgostiţi sunt întrerupţi de apariţia lui Renato, care a alergat într-un suflet să-şi avertizeze prietenul că e urmărit de conspiratorii care-i doresc moartea. Va trebui să se întoarcă în cea mai mare grabă la palat. Riccardo acceptă, rugîndu-şi însă prietenul să o însoţească pînă la porţile oraşului pe misterioasa necunoscută care e de faţă, fără a încerca să afle cine e ea. Căpătînd promisiunea lui Renato, Riccardo se îndepărtează. Grupul conspiratorilor conduşi de Sam şi Tom apare din urmă. Furioşi că au scăpat prada din mînă ei doresc să afle identitatea femeii cu care guvernatorul s-a întîlnit la miez de noapte. Cu toată împotrivirea lui Renato, Amelia este descoperită. Crezîndu-se înşelat, cuprins de ură şi mînie, Renato se alătură conspiratorilor.

Actul III
Tabloul IV

Cabinetul de lucru al lui Renato. Amelia încearcă cu disperare să-şi convingă soţul de nevinovăţia sa. Neînduplecat, Renato e decis să înece în sînge jignirea care i-a fost adusă. Resemnată, Amelia îl roagă să-i îngăduie o ultimă revedere cu fiul ei. Impresionat, Renato acceptă. Rămas singur, mînia i se potoleşte; o va ierta pe Amelia, dar cel care i-a tulburat liniştea va muri. Pentru a-i convinge pe Sam şi Tom, sosiţi în grabă, de hotărîrea pe care a luat-o, Renato arde în faţa lor raportul în care îi denunţa pe trădători. Numele celor trei este scris apoi pe trei bucăţi de hîrtie şi introdus într-o urnă. Amelia este obligată să tragă cu mîna ei din urnă numele celui desemnat să-l ucidă pe Riccardo. Cel ales este Renato. Pajul Oscar aduce lui Renato invitaţiile pentru balul mascat, care va fi ultima petrecere a lui Riccardo.

Tabloul V

În apartamentele particulare ale guvernatorului, Riccardo sfîrşeşte de redactat actul prin care a hotărît expatrierea lui Renato şi a Ameliei. Astfel va lua sfîrşit lupat continuă între dragoste şi datorie. Oscar îi înmînează guvernatorului o scrisoare de la o necunoscută. Cea care îi scrise, nu era nimeni alta decît Amelia. Tînăra femeie îl imploră să nu se arate la balul unde îl aşteaptă moartea. Rîndurile ei rîvnesc şi mai mult dorinţa lui Riccardo de a o revedea.

Tabloul VI

La bal, ascunşi în mulţimea care petrece fără grijă, Renato, Sam şi Tom, aşteaptă cu nerăbdare sosirea guvernatorului. Oscar le descrie cu naivitate costumul stăpînului său. Riccardo nu întîrzie să sosească. Amelia, întîmpinîndu-l, îl roagă cu lacrimi în ochi să părăsească de îndată balul. Riccardo îi comunică Ameliei hotărîrea lui: a doua zi, va pleca cu soţul ei în Anglia. Luîndu-şi rîmas bun, cei doi îndrăgostiţi se aruncă unul în braţele celuilalt. Renato, care urmărise scena, îl loveşte de moarte pe cel căruia îi fusese odinioară atît de credincios. Cu ultimele puteri, Riccardo ordonă gărzilor să-l elibereze pe Renato, asigurîndu-l încă o dată de nevinovăţia Ameliei. Riccardo îşi dă sufletul, iertîndu-i pe toţi cei care i-au dorit răul”1.

1 Constantinescu, G., Caraman-Fotea, D. Ghid de operă. – Bucureşti, 1971.