"Bărbatul trebuie să-si cultive la perfectiune arta de a-si întârzia nedefinit ejacularea, până ce iubita sa a ajuns la un suficient de mare număr de orgasme. El nu trebuie să-si lase deloc sământa (sperma) să se irosească prosteste prin ejaculare".
Taoistii ne învată că orgasmul masculin si ejacularea nu sunt unul si acelasi lucru. Numai nefasta obisnuintă si ignoranta ne fac să credem că ejacularea ar constitui punctul culminant al plăcerii. După ejaculare, bărbatul e obosit, somnolent, urechile îi sunt clăpăuge, ochii i se îngreunează, apare senzatia acută de sete, membrele sale îi sunt anchilozate. În timpul ejaculării el trăieste o scurtă stare de fericire, după care urmează mai multe zile de blazare si epuizare. Dacă, din contră bărbatul reduce la minim si controlează complet ejacularea, corpul său se va fortifica, mentalul său va fi mult înviorat, auzul îi va fi mai fin si văzul mai pătrunzător. Dacă el refuză senzatia scurtă pe care o procură ejacularea, plăcerea si dragostea lui pentru femeie cresc în mod constant. Este ca si când n-ar putea-o poseda niciodată complet si aceasta îi măreste fericirea de a iubii. Oare nu este aceasta o infinită voluptate?
Actul sexual fără ejaculare reprezintă destinderea intens euforică a unei tensiuni, dar această destindere, repetabilă la scurt timp după aceea si nelimitată în timp, nu e explozivă, ca în cazul ejaculării. Aceasta este o plăcere care se împlineste frenetic nu prin violentă, ci printr-o stare de liniste profundă, printr-o uluitoare fuziune voluptoasă, senzuală si prelungită la infinit, într-o euforie care este dincolo de trupuri si sentimente. Este un simtământ de comuniune telepatică cu un Tot Gigantic si nu o senzatie de separare si vlăguire, ca în cazul ejaculării. Este un sentiment de strânsă comuniune cu cosmosul si de punere în comun pe multiple planuri cu fiinta iubită si nu un spasm individual egoist care-l exclude adesea pe celălalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu