Cine a fost Buddha?

La nastere, copilul a primit numele de Siddharta. Numele de Buddha, sub care a devenit cunoscut dupa ce atins iluminarea, inseamna "cel treaz".

Intr-o zi, Siddharta pleaca pe camp cu tatal sau, care ii arata brazdele de pamant intoarse de plug. Tanarul print vede frumusetea peisajului, dar vede, de asemenea, si suferinta bivolului, osteneala taranului si moartea ramelor taiate de brazdar. El vede in natura, in lupta pentru viata, in legea celui mai puternic, moartea celor slabi.

Regele, impresionat de atitudinea fiului sau, isi aminteste prezicerile unui brahman: "Alegand viata de ascet ratacitor, el va atinge Iluminarea si va salva lumea!"

Dupa intoarcere, el da ordin ca in jurul tanarului print nici un spectacol sa nu ii mai poata trezi din nou asemenea contemplatii. Pune sa se construiasca trei palate in care Siddharta se va bucura de placerile cele mai rafinate. Totusi, uneori, fugind de bogatia decorului, el se retrage in fundul gradinilor, intr-o cabana de barne.

Regele da ordine: tot ceea ce poate aminti boala, batranetea si moartea trebuie sa fie indepartat din calea fiului sau. Imediat ce o dansatoare arata cel mai mic semn de oboseala, este inlocuita. Nu exista nici o floare ofilita, nici o frunza moarta, nici o lampa care sa palpaie in incinta palatului.

Siddharta iese deghizat si orasul i se arata cu fata sa, obisnuita. Vede un convoi mortuar pe care il urmeaza pana la locul de crematie; cadavrul se ridica in mijlocul flacarilor si capul ii crapa in duhoarea carnii arse. Cineva ii spune printului ca toti oamenii mor. Intors la palat, printul are de-acum moartea in suflet; intreg palatul pare cuprins de aripa sfarsitului, florile nu se mai deschid, muzica moare in instrumente si femeile sunt epuizate.

Siddharta mediteaza la ceea ce a vazut si hotaraste sa plece de la palat.

Este ajuns din urma de brahmanul curtii regale, trimis de tatal sau, care incearca sa-l determine sa se intoarca. Brahmanul ii spune ca daca este atras de viata de ascet, regulile castei ii permit sa aleaga acest mod de viata cand va ajunge la varsta de 50 de ani; pana atunci sa se intoarca la Kapilavastu, pentru a fi rege cand tatal sau nu va mai fi.

Cauta mai multe locuri de meditatie, dar de unsprezece ori, aceste se dovedesc nepotrivite.

Intr-un al doisprezecelea loc, in apropiere de Bodhigaya, deslusind un semn favorabil, el alege un copac sub care se instaleaza, la sfarsitul unei zile, decis sa nu se ridice de acolo pana ce meditatia nu il va face sa descopere cum poate fi suprimata suferinta. Animalele salbatice, carora doar ochii li se vad la marginea padurii, il contempla pe Intelept; miscarea si sunetele inceteaza si Universul intreg asteapta revelatia lui Buddha, asezat pe un strat de iarba.

Acolo, Inteleptul indura incercarile demonice ale lui Mara, zeul ispitelor, care incearca sa il faca sa renunte. De ce sa caute Eliberarea? Nu-i ajunge sa traiasca placerile simturilor? Mara, in fata impasibilitatii ascetului, declanseaza furtuna, ploaie, trasnete si tunete, pentru a-i tulbura meditatia. Insa pietrele de foc, si sagetile, cazute din cer se transforma in flori inainte de a ajunge in jurul lui.

In cursul primei nopti, Buddha isi vede sutele de vieti precedente. Jataka, o culegere buddhista de povestiri pentru copii, se spune ca reda aceste vieti.

In cursul celei de-a doua nopti, Buddha descopera complexitatea Universului. El vede galaxiile, diferitii sori, spatiul, timpul, materia si Vacuitatea care o compune. El vede meteoritii, cometele, astrii vii si astrii morti. Asa cum se desfasoara un curcubeu, infinitatea timpului se deruleaza in fata sa: trecutul si viitorul, perioadele cosmice ale evolutiei si cele ale degenerarii. Ciclul vietii ii apare la nivel cosmic. El vede cum moartea zamisleste viata, intunericul lumina, lipsa formei forma, in sirul neintrerupt al renasterilor.

In cursul celei de-a treia nopti, regnurile naturii si legile lor i-au aparut cu claritate. Pieirea vietii pentru continuarea vietii asa cum a contemplat-o pentru prima data, atunci cand tatal sau i-a aratat plugul care intorcea pamantul, i-a aparut intr-o lumina noua: leoaica ce omoara gazela pentru a-si hrani puii actioneaza dupa propria sa natura, pasarea care devoreaza viermii actioneaza si ea dupa propria-i natura, sarpele inghitind animale mici, nu face nici el ceva contrar propriei sale naturi.

In cursul celei de-a patra nopti, decurgand din viziunile precedente, el vede suferinta si cum aceasta este rezultatul vietii si mai ales rezultatul simturilor. El vede indepartarea omului de natura sa profunda. Incercand sa scape de durere, refugiindu-se in placerea senzuala si mentala, nu face decat sa se precipite catre o durere si mai mare. Cautarea omului este cunoscuta: el vrea sa se elibereze de suferinta. Dar mijloacele pe care le adopta sunt superficiale. Chiar refugiindu-se in religie, el nu gaseste aceasta pace.

Viziunea Celor Patru Adevaruri ii apare atunci lui Buddha:

1. Suferinta (dukha), este contactul corpului, mentalului, constiintei, care formeaza natura iluzorie, cu lumea.

2. Originea (samudaya) Suferintei este dorinta, cauza renasterii.

3. Incetarea (nirodha) Raului este incetarea acestei dorinte.

4. Calea (marga) care duce la incetarea Raului este Nobila Cale Octupla: vederi corecte, vorbire corecta, actiune corecta, mijloace de existenta corecte, efort corect, vointa corecta, atentie corecta, meditatie corecta.

Buddha isi petrece noptile meditand in padure, sub cerul liber, si ii indeamna pe cei care ii asculta invatatura sa urmeze o viata dedicata meditatiei.

Buddha a trecut din aceasta lume la optzeci si ceva de ani, si nu se stie nici astazi daca moartea i-a fost cauzata de o otravire sau de o mancare alterata. Timp de 400 de ani invataturile sale s-au transmis oral, apoi au fost consemnate pe frunze de palmier.