Actul I. Marele preot Ramfis îi aduce la cunostinta tânarului comandant Radames ca etiopienii s-au rasculat din nou si au navalit pe pamântul Egiptului. Marele preot va face cunoscuta regelui vointa zeitei Isis, care va desemna pe conducatorul suprem al armatelor egiptene pentru alungarea navalitorilor.
Ramas singur, Radames doreste a fi el alesul. Ambitia lui de glorie militara se împlineste cu speranta de a putea cere, în caz de victorie, libertatea Aidei - o sclava etiopiana din suita fiicei faraonului - pe care o iubeste în taina.
Apare Amneris, fiica faraonului, care-l iubeste cu pasiune pe Radames, fara ca acesta sa-i împartaseasca sentimentele. În curtea interioara a palatului îsi face aparitia Aida, trista si îngândurata. Si ea îl iubeste pe Radames, dar în acelasi timp gândurile i se îndreapta spre patria sa scumpa, de unde tatal ei Amonasro, regele Etiopiei, a pornit revolta împotriva Egiptului. Amneris surprinde privirile pe care le schimba Radames cu Aida, devenind banuitoare. Ea promite sa o loveasca fara mila pe aceasta sclava daca se va convinge ca este într-adevar rivala ei.
În fata regelui si a marilor demnitari este introdus solul, care aduce vesti despre prapadul provocat de navalitorii etiopieni porniti spre Teba. Radames este numit comandant suprem iar Amneris îi înmâneaza steagul care va trebui sa-l însoteasca în lupta. Cu totii îi ureaza sa revina învingator. Aida, ramasa singura, îsi exprima nemarginita durere, framântându-se între sentimentul de iubire fata de Radames si dragostea pentru patrie si pentru tatal ei. În disperare, cere zeilor moartea, singura ei salvare.
Templul zeului Phtah. Preotii si preotesele se roaga pentru victoria armatei egiptene. Din interiorul templului se aude rugaciunea marii preotese.
Marele preot Ramfis îi preda lui Radames sabia sfintita.
Actul al II-lea. Amneris, înconjurata de curtencele sale, asteapta întoarcerea victorioasa a oastei. Pentru a-si distra stapâna, un grup de sclave încep un dans vesel. Aparitia Aidei trezeste gelozia lui Amneris. Provocând-o cu perfidie, o determina pe Aida sa-si marturiseasca iubirea pentru Radames. Zdrobita de furia si amenintarile fiicei faraonului, ea va trebui sa-si urmeze stapâna la sarbatorirea întoarcerii învingatorilor.
În fata zidurilor cetatii Teba poporul face o primire entuziasmata armatelor învingatoare. Îsi face aparitia si faraonul, urmat de sacerdoti si de înalti demnitari. Radames primeste din mâna lui Amneris cununa triumfului, iar faraonul îi promite sa-i îndeplineasca orice dorinta. În rândurile prizonierilor care sunt adusi, se afla si Amonasro, pe care Aida îl recunoaste imediat, dar el îi atrage atentia, pe ascuns, sa nu-l tradeze. Acesta povesteste ca, luptând pentru patria sa, a fost martor la moartea regelui etiopienilor. Acum, învins, implora mila faraonului fata de prizonieri.
Radames cere faraonului sa acorde viata si libertate prizonierilor. Acesta, legat de cuvântul dat, satisface dorinta lui Radames, dar, sfatuit de marele preot, decide ca Aida si tatal ei sa fie retinuti ca ostateci.
Apoi, ca o suprema rasplata, îi ofera lui Radames mâna fiicei sale. Amonasro cauta sa o încurajeze pe Aida, profund îndurerata de cele întâmplate. În mintea lui încolteste acum un plan pentru dezrobirea patriei sale.
Actul al III-lea. Pe malul Nilului, Amneris este întâmpinata de marele preot care o conduce spre templul lui Isis, unde îsi va petrece noaptea dinaintea nuntii.
Aida îsi asteapta iubitul plina de neliniste. Amonasro, care si-a dat seama de iubirea ei fata de Radames, o sfatuieste sa-i ceara acestuia sa-i dezvaluie pe ce drum va porni armata egipteana împotriva poporului etiopian care se înarmeaza din nou. La început, Aida refuza, dar cedeaza când tatal o convinge ca în mâinile ei sta salvarea poporului etiopian.
În timp ce Amonasro se ascunde, Radames îsi face energic aparitia Aida îi potoleste elanul amintindu-i ca este asteptat de Amneris. El îsi destainuie cu pasiune iubirea si îi promite ca atunci când armata egipteana va serba din nou victoria, va cere regelui sa permita casatoria lor. Aida îl convinge însa ca singura scapare ar fi sa fuga împreuna în tara ei. La întrebarea Aidei pe ce drum trebuie sa mearga spre a evita trupele egiptene, Radames indica defileul de la Nepata. Amonasro, care a auzit tot, apare si îsi dezvaluie identitatea. Acesta întelege ca, fara voia lui, si-a tradat patria. Chiar atunci Amneris, împreuna cu Ramfis, ies din templu si îi surprind. Amonasro ridica pumnalul asupra lui Amneris, dar Radames îl dezarmeaza si, în vreme ce Aida si tatal ei fug, se preda marelui preot, luând vina asupra sa.
Actul al IV-lea. Radames, considerat tradator, va fi judecat de preoti. Amneris, care îl iubeste înca, va încerca sa-l scape fagaduindu-i sa obtina iertarea faraonului si cerându-i, în schimb, sa o uite pe Aida. Radames îi respinge propunerea. Preotii îl osândesc sa fie îngropat de viu, sub altarul marelui zeu. În disperare, Amneris blestema casta infama a preotilor, invocând urgia cereasca sa cada asupra lor.
Închis în mormântul sau, Radames îsi îndreapta ultimele gânduri spre Aida. Deodata, din întuneric, zareste o silueta. Aflând de condamnare, Aida a patruns în mormânt, înaintea lui. Acum vor muri împreuna.
Ramas singur, Radames doreste a fi el alesul. Ambitia lui de glorie militara se împlineste cu speranta de a putea cere, în caz de victorie, libertatea Aidei - o sclava etiopiana din suita fiicei faraonului - pe care o iubeste în taina.
Apare Amneris, fiica faraonului, care-l iubeste cu pasiune pe Radames, fara ca acesta sa-i împartaseasca sentimentele. În curtea interioara a palatului îsi face aparitia Aida, trista si îngândurata. Si ea îl iubeste pe Radames, dar în acelasi timp gândurile i se îndreapta spre patria sa scumpa, de unde tatal ei Amonasro, regele Etiopiei, a pornit revolta împotriva Egiptului. Amneris surprinde privirile pe care le schimba Radames cu Aida, devenind banuitoare. Ea promite sa o loveasca fara mila pe aceasta sclava daca se va convinge ca este într-adevar rivala ei.
În fata regelui si a marilor demnitari este introdus solul, care aduce vesti despre prapadul provocat de navalitorii etiopieni porniti spre Teba. Radames este numit comandant suprem iar Amneris îi înmâneaza steagul care va trebui sa-l însoteasca în lupta. Cu totii îi ureaza sa revina învingator. Aida, ramasa singura, îsi exprima nemarginita durere, framântându-se între sentimentul de iubire fata de Radames si dragostea pentru patrie si pentru tatal ei. În disperare, cere zeilor moartea, singura ei salvare.
Templul zeului Phtah. Preotii si preotesele se roaga pentru victoria armatei egiptene. Din interiorul templului se aude rugaciunea marii preotese.
Marele preot Ramfis îi preda lui Radames sabia sfintita.
Actul al II-lea. Amneris, înconjurata de curtencele sale, asteapta întoarcerea victorioasa a oastei. Pentru a-si distra stapâna, un grup de sclave încep un dans vesel. Aparitia Aidei trezeste gelozia lui Amneris. Provocând-o cu perfidie, o determina pe Aida sa-si marturiseasca iubirea pentru Radames. Zdrobita de furia si amenintarile fiicei faraonului, ea va trebui sa-si urmeze stapâna la sarbatorirea întoarcerii învingatorilor.
În fata zidurilor cetatii Teba poporul face o primire entuziasmata armatelor învingatoare. Îsi face aparitia si faraonul, urmat de sacerdoti si de înalti demnitari. Radames primeste din mâna lui Amneris cununa triumfului, iar faraonul îi promite sa-i îndeplineasca orice dorinta. În rândurile prizonierilor care sunt adusi, se afla si Amonasro, pe care Aida îl recunoaste imediat, dar el îi atrage atentia, pe ascuns, sa nu-l tradeze. Acesta povesteste ca, luptând pentru patria sa, a fost martor la moartea regelui etiopienilor. Acum, învins, implora mila faraonului fata de prizonieri.
Radames cere faraonului sa acorde viata si libertate prizonierilor. Acesta, legat de cuvântul dat, satisface dorinta lui Radames, dar, sfatuit de marele preot, decide ca Aida si tatal ei sa fie retinuti ca ostateci.
Apoi, ca o suprema rasplata, îi ofera lui Radames mâna fiicei sale. Amonasro cauta sa o încurajeze pe Aida, profund îndurerata de cele întâmplate. În mintea lui încolteste acum un plan pentru dezrobirea patriei sale.
Actul al III-lea. Pe malul Nilului, Amneris este întâmpinata de marele preot care o conduce spre templul lui Isis, unde îsi va petrece noaptea dinaintea nuntii.
Aida îsi asteapta iubitul plina de neliniste. Amonasro, care si-a dat seama de iubirea ei fata de Radames, o sfatuieste sa-i ceara acestuia sa-i dezvaluie pe ce drum va porni armata egipteana împotriva poporului etiopian care se înarmeaza din nou. La început, Aida refuza, dar cedeaza când tatal o convinge ca în mâinile ei sta salvarea poporului etiopian.
În timp ce Amonasro se ascunde, Radames îsi face energic aparitia Aida îi potoleste elanul amintindu-i ca este asteptat de Amneris. El îsi destainuie cu pasiune iubirea si îi promite ca atunci când armata egipteana va serba din nou victoria, va cere regelui sa permita casatoria lor. Aida îl convinge însa ca singura scapare ar fi sa fuga împreuna în tara ei. La întrebarea Aidei pe ce drum trebuie sa mearga spre a evita trupele egiptene, Radames indica defileul de la Nepata. Amonasro, care a auzit tot, apare si îsi dezvaluie identitatea. Acesta întelege ca, fara voia lui, si-a tradat patria. Chiar atunci Amneris, împreuna cu Ramfis, ies din templu si îi surprind. Amonasro ridica pumnalul asupra lui Amneris, dar Radames îl dezarmeaza si, în vreme ce Aida si tatal ei fug, se preda marelui preot, luând vina asupra sa.
Actul al IV-lea. Radames, considerat tradator, va fi judecat de preoti. Amneris, care îl iubeste înca, va încerca sa-l scape fagaduindu-i sa obtina iertarea faraonului si cerându-i, în schimb, sa o uite pe Aida. Radames îi respinge propunerea. Preotii îl osândesc sa fie îngropat de viu, sub altarul marelui zeu. În disperare, Amneris blestema casta infama a preotilor, invocând urgia cereasca sa cada asupra lor.
Închis în mormântul sau, Radames îsi îndreapta ultimele gânduri spre Aida. Deodata, din întuneric, zareste o silueta. Aflând de condamnare, Aida a patruns în mormânt, înaintea lui. Acum vor muri împreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu