vineri, 19 martie 2010

Panza de paianjen, Cella Serghi

Nu credeam ca am sa pot spune vreodata despre o carte: Nu mi-a placut! Dar...niciodata sa nu spui niciodata...se aplica cu vehementa in cazul meu. Panza de paianjen este o carte care te captiveaza si este scrisa intr-un limbaj complex, nu am ce sa comentez dar felul in care este construit personajul principal Diana m-a frapat.
Ma enerveaza faptul ca nu este echilibrata, ca nu are principii, sau daca le are ca nu tine seama deloc de ele. Eu o vad ca o femeie usuratica care merge incotro merge si vantul si incearca sa profite de orice lucru bun care s-ar intampla. Este o fire istabila si fara echilibru si cred ca "panza de paianjen" in care este prinsa este doar o scuza pentru situatia in care se afla. Stiu ca nimeni nu alege sa fie sarac sau bogat, sa aiba sau nu succes, cu atat mai mult frumusete dar cu siguranta multe lucruri le putem schimba pentru ca noi vrem. Cu totii asteptam o schimbare, cu siguranta. Diana doreste sa nu mai fie prinsa de panza, si reuseste dar parerea mea este ca nu e reusita ei personala, ci circumstantele in care s-a desfasurat viata ei au ajutat-o sa o ia de la inceput.
In schimb imi place personajul interpretat de sotul Dianei, Michi. Este un om care stie ce vrea de la viata, are principii si se multumeste cu ce are. Cred ca asta mi-a placut de fapt cel mai mult la el. Diana in schimb este mereu in cautare de ceva nou, de ceva care sa ii umple viata.
Poate o judec prea aspru, poate citind cartea incercam sa sper ca o pot "salva" si ca viata ei sa aiba un alt mers doar pentru ca eu vad altfel lucrurile. Poate ca intradevar femeile sunt cu totul diferite de barbati si noi nu le putem intelege. Poate ca ma identific cu sotul Dianei...
In orice caz, nu pot sa spun ca nu recomand cartea.

2 comentarii:

  1. Cred ca iti inteleg punctul de vedere. Intotdeauna am fost de parere ca daca esti tot timpul multumit de ceea ce ai, nu o sa evoluezi niciodata. Toate inventiile de fapt se bazeaza pe faptul ca oamenii sunt nemultumiti de un produs si vor sa il imbunatateasca, la fel si cu evolutia, daca ramaneam multumiti sa mancam carne cruda nu mai descopeream niciodata focul.
    Totul e sa avem principii si o vointa de fier, sa constientizam ca noi ne cream de fapt propria panza de paianjen pe care tesem relatiile cu familia, prieteniile, jobul si toate amanuntele care ne compun viata de zi cu zi, sa realizam ca daca rupem un fir le punem in pericol pe celelalte, ca daca mai construim unul celorlalte le va fi mai usor sa ne sustina greutatea si nu in ultimul rand sa nu uitam ca daca din cauza vantului sau a furtunii panza ne este in pericol avem intotdeauna alti prieteni-paianjen care ne vor ajuta sa o reconstruim. Totul e sa le cerem ajutorul.
    Te pup cu drag, abia astep sa vad ce o sa citesti in continuare. >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord cu ceea ce zici tu, dar ce vroiam sa spun este ca daca nu te multumesti cu ce ai macar sa ai bunul simt sa fii corect. In acest caz mi-ar fi placut daca Diana ar fi ales intre cei doi. Nu ar fi fost nimic rau in asta; dar faptul ca s-a folosit de sotul ei doar ca sa aiba o "protectie" nu a fost dragut deloc. Si asta m-a deranjat. Daca ar fi fost onesta putea sa faca orice si era okay din punctul meu de vedere.

    RăspundețiȘtergere