Nu credeam ca am sa pot spune vreodata despre o carte: Nu mi-a placut! Dar...niciodata sa nu spui niciodata...se aplica cu vehementa in cazul meu. Panza de paianjen este o carte care te captiveaza si este scrisa intr-un limbaj complex, nu am ce sa comentez dar felul in care este construit personajul principal Diana m-a frapat.
Ma enerveaza faptul ca nu este echilibrata, ca nu are principii, sau daca le are ca nu tine seama deloc de ele. Eu o vad ca o femeie usuratica care merge incotro merge si vantul si incearca sa profite de orice lucru bun care s-ar intampla. Este o fire istabila si fara echilibru si cred ca "panza de paianjen" in care este prinsa este doar o scuza pentru situatia in care se afla. Stiu ca nimeni nu alege sa fie sarac sau bogat, sa aiba sau nu succes, cu atat mai mult frumusete dar cu siguranta multe lucruri le putem schimba pentru ca noi vrem. Cu totii asteptam o schimbare, cu siguranta. Diana doreste sa nu mai fie prinsa de panza, si reuseste dar parerea mea este ca nu e reusita ei personala, ci circumstantele in care s-a desfasurat viata ei au ajutat-o sa o ia de la inceput.
In schimb imi place personajul interpretat de sotul Dianei, Michi. Este un om care stie ce vrea de la viata, are principii si se multumeste cu ce are. Cred ca asta mi-a placut de fapt cel mai mult la el. Diana in schimb este mereu in cautare de ceva nou, de ceva care sa ii umple viata.
Poate o judec prea aspru, poate citind cartea incercam sa sper ca o pot "salva" si ca viata ei sa aiba un alt mers doar pentru ca eu vad altfel lucrurile. Poate ca intradevar femeile sunt cu totul diferite de barbati si noi nu le putem intelege. Poate ca ma identific cu sotul Dianei...
In orice caz, nu pot sa spun ca nu recomand cartea.
Ma enerveaza faptul ca nu este echilibrata, ca nu are principii, sau daca le are ca nu tine seama deloc de ele. Eu o vad ca o femeie usuratica care merge incotro merge si vantul si incearca sa profite de orice lucru bun care s-ar intampla. Este o fire istabila si fara echilibru si cred ca "panza de paianjen" in care este prinsa este doar o scuza pentru situatia in care se afla. Stiu ca nimeni nu alege sa fie sarac sau bogat, sa aiba sau nu succes, cu atat mai mult frumusete dar cu siguranta multe lucruri le putem schimba pentru ca noi vrem. Cu totii asteptam o schimbare, cu siguranta. Diana doreste sa nu mai fie prinsa de panza, si reuseste dar parerea mea este ca nu e reusita ei personala, ci circumstantele in care s-a desfasurat viata ei au ajutat-o sa o ia de la inceput.
In schimb imi place personajul interpretat de sotul Dianei, Michi. Este un om care stie ce vrea de la viata, are principii si se multumeste cu ce are. Cred ca asta mi-a placut de fapt cel mai mult la el. Diana in schimb este mereu in cautare de ceva nou, de ceva care sa ii umple viata.
Poate o judec prea aspru, poate citind cartea incercam sa sper ca o pot "salva" si ca viata ei sa aiba un alt mers doar pentru ca eu vad altfel lucrurile. Poate ca intradevar femeile sunt cu totul diferite de barbati si noi nu le putem intelege. Poate ca ma identific cu sotul Dianei...
In orice caz, nu pot sa spun ca nu recomand cartea.