Unlimited love

Love is an ocean with invisible shores. Even if you don`t know how to swim, don`t be afraid to jump in the water.

All over me

Cause I know, that you know,
You're all over me now.
And it's clear, you will show,
And your curtains will close.
But if your heart is cold,
My sheets are warm.
I will shelter you,
Through the storm.

Say what I am,
What we are,
It's a start towards the truth.
Taking my breath,
With each delicate step
In my heart it's you.

In existenta pura, beatifica, eterna Eu-l meu interior pe care l-am simtit atata timp pierdut se regaseste in frumusetea ta!

True love

A iubi = A trai

Ura, mandria si egoismul sunt creatii mentale. Toate acestea sunt produsele necunoasterii, ale ignorantei. Ele nu pot rezista in fata iubirii pure. Ura aduce cu ea tot ura. Iubirea aduce in schimb iubire. Frica da nastere fricii. Aceasta este o lege cosmica imuabila (este legea rezonantei). Este o tendinta naturala a iubirii, a puterii lui Dumnezeu sa guverneze pe acest Pamant, cucerind toate fortele urii si ale necuratului.

A fi in afara iubirii inseamna, practic, a fi in afara vietii. Cine a incetat sa mai iubeasca, acela a si murit deja.

Iubirea

Iubirea este mai puternica
Decat curentii apelor de adancime.
Iubirea este mai puternica ca moartea.

Arta de a iubi

"Bărbatul trebuie să-si cultive la perfectiune arta de a-si întârzia nedefinit ejacularea, până ce iubita sa a ajuns la un suficient de mare număr de orgasme. El nu trebuie să-si lase deloc sământa (sperma) să se irosească prosteste prin ejaculare".

Taoistii ne învată că orgasmul masculin si ejacularea nu sunt unul si acelasi lucru. Numai nefasta obisnuintă si ignoranta ne fac să credem că ejacularea ar constitui punctul culminant al plăcerii. După ejaculare, bărbatul e obosit, somnolent, urechile îi sunt clăpăuge, ochii i se îngreunează, apare senzatia acută de sete, membrele sale îi sunt anchilozate. În timpul ejaculării el trăieste o scurtă stare de fericire, după care urmează mai multe zile de blazare si epuizare. Dacă, din contră bărbatul reduce la minim si controlează complet ejacularea, corpul său se va fortifica, mentalul său va fi mult înviorat, auzul îi va fi mai fin si văzul mai pătrunzător. Dacă el refuză senzatia scurtă pe care o procură ejacularea, plăcerea si dragostea lui pentru femeie cresc în mod constant. Este ca si când n-ar putea-o poseda niciodată complet si aceasta îi măreste fericirea de a iubii. Oare nu este aceasta o infinită voluptate?

Actul sexual fără ejaculare reprezintă destinderea intens euforică a unei tensiuni, dar această destindere, repetabilă la scurt timp după aceea si nelimitată în timp, nu e explozivă, ca în cazul ejaculării. Aceasta este o plăcere care se împlineste frenetic nu prin violentă, ci printr-o stare de liniste profundă, printr-o uluitoare fuziune voluptoasă, senzuală si prelungită la infinit, într-o euforie care este dincolo de trupuri si sentimente. Este un simtământ de comuniune telepatică cu un Tot Gigantic si nu o senzatie de separare si vlăguire, ca în cazul ejaculării. Este un sentiment de strânsă comuniune cu cosmosul si de punere în comun pe multiple planuri cu fiinta iubită si nu un spasm individual egoist care-l exclude adesea pe celălalt.

Cine a fost Buddha?

La nastere, copilul a primit numele de Siddharta. Numele de Buddha, sub care a devenit cunoscut dupa ce atins iluminarea, inseamna "cel treaz".

Intr-o zi, Siddharta pleaca pe camp cu tatal sau, care ii arata brazdele de pamant intoarse de plug. Tanarul print vede frumusetea peisajului, dar vede, de asemenea, si suferinta bivolului, osteneala taranului si moartea ramelor taiate de brazdar. El vede in natura, in lupta pentru viata, in legea celui mai puternic, moartea celor slabi.

Regele, impresionat de atitudinea fiului sau, isi aminteste prezicerile unui brahman: "Alegand viata de ascet ratacitor, el va atinge Iluminarea si va salva lumea!"

Dupa intoarcere, el da ordin ca in jurul tanarului print nici un spectacol sa nu ii mai poata trezi din nou asemenea contemplatii. Pune sa se construiasca trei palate in care Siddharta se va bucura de placerile cele mai rafinate. Totusi, uneori, fugind de bogatia decorului, el se retrage in fundul gradinilor, intr-o cabana de barne.

Regele da ordine: tot ceea ce poate aminti boala, batranetea si moartea trebuie sa fie indepartat din calea fiului sau. Imediat ce o dansatoare arata cel mai mic semn de oboseala, este inlocuita. Nu exista nici o floare ofilita, nici o frunza moarta, nici o lampa care sa palpaie in incinta palatului.

Siddharta iese deghizat si orasul i se arata cu fata sa, obisnuita. Vede un convoi mortuar pe care il urmeaza pana la locul de crematie; cadavrul se ridica in mijlocul flacarilor si capul ii crapa in duhoarea carnii arse. Cineva ii spune printului ca toti oamenii mor. Intors la palat, printul are de-acum moartea in suflet; intreg palatul pare cuprins de aripa sfarsitului, florile nu se mai deschid, muzica moare in instrumente si femeile sunt epuizate.

Siddharta mediteaza la ceea ce a vazut si hotaraste sa plece de la palat.

Este ajuns din urma de brahmanul curtii regale, trimis de tatal sau, care incearca sa-l determine sa se intoarca. Brahmanul ii spune ca daca este atras de viata de ascet, regulile castei ii permit sa aleaga acest mod de viata cand va ajunge la varsta de 50 de ani; pana atunci sa se intoarca la Kapilavastu, pentru a fi rege cand tatal sau nu va mai fi.

Cauta mai multe locuri de meditatie, dar de unsprezece ori, aceste se dovedesc nepotrivite.

Intr-un al doisprezecelea loc, in apropiere de Bodhigaya, deslusind un semn favorabil, el alege un copac sub care se instaleaza, la sfarsitul unei zile, decis sa nu se ridice de acolo pana ce meditatia nu il va face sa descopere cum poate fi suprimata suferinta. Animalele salbatice, carora doar ochii li se vad la marginea padurii, il contempla pe Intelept; miscarea si sunetele inceteaza si Universul intreg asteapta revelatia lui Buddha, asezat pe un strat de iarba.

Acolo, Inteleptul indura incercarile demonice ale lui Mara, zeul ispitelor, care incearca sa il faca sa renunte. De ce sa caute Eliberarea? Nu-i ajunge sa traiasca placerile simturilor? Mara, in fata impasibilitatii ascetului, declanseaza furtuna, ploaie, trasnete si tunete, pentru a-i tulbura meditatia. Insa pietrele de foc, si sagetile, cazute din cer se transforma in flori inainte de a ajunge in jurul lui.

In cursul primei nopti, Buddha isi vede sutele de vieti precedente. Jataka, o culegere buddhista de povestiri pentru copii, se spune ca reda aceste vieti.

In cursul celei de-a doua nopti, Buddha descopera complexitatea Universului. El vede galaxiile, diferitii sori, spatiul, timpul, materia si Vacuitatea care o compune. El vede meteoritii, cometele, astrii vii si astrii morti. Asa cum se desfasoara un curcubeu, infinitatea timpului se deruleaza in fata sa: trecutul si viitorul, perioadele cosmice ale evolutiei si cele ale degenerarii. Ciclul vietii ii apare la nivel cosmic. El vede cum moartea zamisleste viata, intunericul lumina, lipsa formei forma, in sirul neintrerupt al renasterilor.

In cursul celei de-a treia nopti, regnurile naturii si legile lor i-au aparut cu claritate. Pieirea vietii pentru continuarea vietii asa cum a contemplat-o pentru prima data, atunci cand tatal sau i-a aratat plugul care intorcea pamantul, i-a aparut intr-o lumina noua: leoaica ce omoara gazela pentru a-si hrani puii actioneaza dupa propria sa natura, pasarea care devoreaza viermii actioneaza si ea dupa propria-i natura, sarpele inghitind animale mici, nu face nici el ceva contrar propriei sale naturi.

In cursul celei de-a patra nopti, decurgand din viziunile precedente, el vede suferinta si cum aceasta este rezultatul vietii si mai ales rezultatul simturilor. El vede indepartarea omului de natura sa profunda. Incercand sa scape de durere, refugiindu-se in placerea senzuala si mentala, nu face decat sa se precipite catre o durere si mai mare. Cautarea omului este cunoscuta: el vrea sa se elibereze de suferinta. Dar mijloacele pe care le adopta sunt superficiale. Chiar refugiindu-se in religie, el nu gaseste aceasta pace.

Viziunea Celor Patru Adevaruri ii apare atunci lui Buddha:

1. Suferinta (dukha), este contactul corpului, mentalului, constiintei, care formeaza natura iluzorie, cu lumea.

2. Originea (samudaya) Suferintei este dorinta, cauza renasterii.

3. Incetarea (nirodha) Raului este incetarea acestei dorinte.

4. Calea (marga) care duce la incetarea Raului este Nobila Cale Octupla: vederi corecte, vorbire corecta, actiune corecta, mijloace de existenta corecte, efort corect, vointa corecta, atentie corecta, meditatie corecta.

Buddha isi petrece noptile meditand in padure, sub cerul liber, si ii indeamna pe cei care ii asculta invatatura sa urmeze o viata dedicata meditatiei.

Buddha a trecut din aceasta lume la optzeci si ceva de ani, si nu se stie nici astazi daca moartea i-a fost cauzata de o otravire sau de o mancare alterata. Timp de 400 de ani invataturile sale s-au transmis oral, apoi au fost consemnate pe frunze de palmier.

Cine a fost Mahatma Gandhi?

"Ochi pentru ochi, si lumea va deveni oarba"(Mahatma Gandhi)

Mahatma Gandhi cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi a fost părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă neviolente. Numele de "Mahatma" în sanscrită înseamnă "marele suflet".

Gandhi luptă pentru recunoașterea drepturilor compatrioților săi.

Gandhi și-a dedicat viața înaltului scop de a descoperi adevărul. A încercat să obțină aceasta prin învățarea din propriile greșeli și experimentând pe el însuși. Și-a intitulat autobiografia „Povestea experimentelor mele cu adevărul”. Gandhi a declarat că cea mai importantă luptă de purtat este cu propriii demoni, temeri și nesiguranțe.

Gandhi s-a născut hindus și a practicat hinduismul toată viața sa, majoritatea principiilor sale provenind din hinduism. Ca un hindus obișnuit, el credea că toate religiile sunt egale și a respins toate eforturile de a-l converti la o altă religie. A fost un teolog avid și a citit considerabil despre toate marile religii. Gandhi credea că în centrul fiecărei religii este adevărul și dragostea.

Dreams

Traditii - Zilele Babei Dochia

Zilele Babei cuprind un ciclu de 9 zile, incepand cu 1 martie si corespund cu zilele de urcus ale Babei Dochia cu oile, la munte. Se spune ca asa cum va fi ziua aleasa, din Babe (frumoasa, urata, intunecata, insorita), asa va fi firea si sufletul persoanei in acel an. Dochia este un personaj precrestin, fiind considerata in popor ca o baba cloanta, urata, rea, care isi pune nora la incercari grele. Repartizarea celor 9 zile ale Babei Dochia pe persoane de sex feminin pentru a afla, pe principiul Similia similibus, cum le va fi firea de-a lungul anului, este cunoscuta sub numele de Pusul Babelor. Prima baba, care cade la 1 martie si care poarta numele special de Baba Dochia se mai numeste si Cap de primavara.

Legendele Dochiei ne introduc in atmosfera specifica unui sat romanesc cu economie pastorala. Conform legendei, la sfarsitul lunii februarie Baba Dochia isi trimite nora in padure sa culeaga fragi. Nora se intalneste cu un mosneag care o sfatuieste sa mearga intr-o valcea apropiata unde sunt fragi copti. Vazand fragii copti, Dochia crede ca a venit primavara si, ca urmare, poate urca cu oile la munte. Imbraca totusi 9 cojoace si porneste la drum. Dupa ce pleaca de acasa incepe o ploaie care dureaza 9 zile si 9 nopti. Ingreunandu-i-se cojoacele in spate, Dochia le dezbraca si ramane in iie. In alte legende, Dochia se dezbraca de cojoace din cauza caldurii. In a 9-a zi, lasandu-se un ger puternic, baba Dochia ingheata impreuna cu oile sale, devenind stane de piatra.

Zilele urcusului, echivalente cu numarul cojoacelor, reprezinta durata ciclului de renovare a timpului, iar moartea Dochiei, in ziua de 9 Martie se considera hotar intre anotimpul friguros si cel calduros.